Condiţiile de lucru flexibile sunt utile atât angajatorilor, cât şi angajaţilor
Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, programul de lucru flexibil aduce beneficii atât angajatorilor, cât şi lucrătorilor.
Raportul grupului de experţi intervine într-un moment în care miniştrii pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi se întâlnesc la Bruxelles în cadrul unei reuniuni informale pentru a discuta noua strategie privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2010-2015.
Principale concluzii ale raportului sunt:
1. În continuare, există foarte mari diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte flexibilitatea timpului de lucru:
– flexibilitatea duratei timpului de lucru este mai răspândită în Europa de Nord şi de Vest, în timp ce în Ungaria, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Bulgaria, Slovacia, Slovenia şi România, predomină tradiţionalul program de 40 de ore de lucru;
– Danemarca, Suedia, Germania, Finlanda şi Norvegia înregistrează performanţe relativ ridicate în ceea ce priveşte organizarea flexibilă, puţin peste jumătate din totalul lucrătorilor utilizând un anumit tip de flexibilitate în ceea ce priveşte orele lor de lucru.
2. Creşterea flexibilităţii timpului de lucru nu reprezintă întotdeauna un aspect pozitiv pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi:
– un program de lucru mai individualizat are un efect pozitiv asupra ratelor de ocupare ale forţei de muncă feminine şi îi poate ajuta pe angajaţi să găsească un echilibru între muncă şi viaţa privată, însă lucrul cu fracţiune de normă (în care femeile sunt predominante) se concentrează în continuare, în majoritatea ţărilor, în sectoarele slab remunerate, cu oportunităţi de carieră şi de formare scăzute;
– cultura organizaţională joacă, de asemenea, un rol important. Atâta timp cât flexibilitatea este considerată un mod „feminin” de organizare a timpului de lucru, este mai probabil ca orarele de lucru flexibile să confirme diferenţele dintre femei şi bărbaţi, decât să le modifice.
3. Recentele evoluţii în materie de politică arată că flexibilitatea timpului de lucru se regăseşte pe agenda politică din mai multe ţări, cu toate că temele specifice pot varia:
– unele ţări (precum Republica Cehă şi Lituania) se concentrează pe flexibilitate ca instrument pentru creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă (atât din punct de vedere al numărului de persoane, cât şi al numărului de ore);
– lucrul cu fracţiune de normă este folosit din ce în ce mai mult pentru a promova îmbătrânirea activă. În special în ţările nordice, lucrul cu fracţiune de normă involuntar reprezintă o problemă importantă, ceea ce duce la luarea de măsuri de politică în încercarea de a crea un nou echilibru între flexibilitate şi securitate;
– valorificarea şi anualizarea timpului de lucru fac parte, de asemenea, din agenda politică actuală (în Finlanda, Germania şi Luxemburg). Orarele de lucru flexibile sunt legate în unele ţări (precum Polonia şi Portugalia) de dezbaterea privind reducerea numărului de ore suplimentare;
– criza financiară şi economică actuală a avut un efect clar, iar flexibilitatea este văzută acum ca un important instrument de politică care poate ajuta angajatorii să se adapteze la condiţiile economice în schimbare. Cu toate acestea, în dezbaterea actuală, problematica egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi nu ocupă un loc important.
Context
La 3 martie 2010, Comisia Europeană a făcut primul pas spre revizuirea normelor UE actuale privind timpul de lucru, cu o primă etapă de consultare a partenerilor sociali europeni (IP/10/345). Comisia va publica în curând un raport al unui grup de experţi referitor la impactul social şi economic al normelor privind timpul de lucru, în contextul acestei revizuiri.
Raportul din octombrie este al treilea dintr-o serie de rapoarte comparative de revizuire privind aspecte legate de echilibrul între viaţa profesională şi viaţa privată, care au inclus şi „armonizarea vieţii profesionale şi private” (2005); „asigurarea serviciilor de îngrijire a copiilor” (2009).
Loading ...
