Centrul Europe Direct Maramures

Comisia Europeană sprijină libera circulație a persoanelor

Libera circulație este dreptul cel mai prețuit de cetățenii europeni.

Libera circulație a cetățenilor, consfințită în tratatele UE, este o componentă esențială a pieței unice și un element central al succesului acesteia: ea stimulează creșterea economică deoarece permite cetățenilor să călătorească și să facă cumpărături indiferent de frontiere. De asemenea, libera circulație a lucrătorilor aduce beneficii nu numai lucrătorilor implicați, ci și economiilor statelor membre, permițând o corelare eficientă a competențelor cu posturile vacante pe piața forței de muncă din UE. În pofida crizei economice, în prezent există aproximativ 2 milioane de locuri de muncă vacante în UE.

În condițiile în care peste 14 milioane de cetățeni UE au reședința stabilă în alt stat membru, libera circulație – sau capacitatea de a trăi, de a lucra și de a studia oriunde în Uniune – reprezintă dreptul UE cel mai prețuit de europeni. Principala motivație a cetățenilor UE pentru a face uz de libera circulație este cea de natură profesională, urmată de motivele familiale.

Dintre toți cetățenii UE care locuiau în altă țară a UE („cetățenii mobili din UE”) în 2012, peste trei sferturi (78%) erau de vârstă activă (15-64 de ani), în comparație cu un procent de aproximativ 66% în cazul resortisanților din țările gazdă. În medie, rata de ocupare a forței de muncă în rândul cetățenilor mobili din UE (67,7%) a fost mai mare decât cea a resortisanților din țările gazdă (64,6%).

Comunicarea privind libera circulație , adoptată în 25 noiembrie de Comisia Europeană, subliniază responsabilitatea comună a statelor membre și a instituțiilor UE de a susține drepturile cetățenilor UE de a trăi și a lucra în altă țară a UE și prezintă acțiunile concrete în sprijinul eforturilor statelor membre în acest sens, permițând, în același timp, statelor membre să profite de avantajele pe care ea le generează. Documentul strategic clarifică drepturile cetățenilor UE la liberă circulație și accesul la prestațiile sociale și răspunde preocupărilor exprimate de unele state membre în ceea ce privește provocările pe care mobilitatea le poate reprezenta pentru autoritățile locale.

Cine beneficiază de dreptul la liberă circulație?

• Primele trei luni: Orice cetățean al UE are dreptul de a locui pe teritoriul unui alt stat membru al UE pentru o perioadă de cel mult trei luni fără a fi supus unor condiții sau formalități.

• După primele trei luni:Dreptul de ședere în altă țară a UE al cetățenilor Uniunii Europene pentru o perioadă de peste trei luni este supus anumitor condiții, în funcție de statutul lor în statul membru gazdă:

• Lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente, precum și membrii direcți ai familiilor lor, beneficiază de dreptul de ședere fără să fie supuși unor condiții specifice.

• Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă beneficiază de dreptul de ședere fără condiții timp de șase luni sau chiar mai mult, dacă își caută în continuare un loc de muncă în țara UE gazdă și au „șanse reale” de a fi angajați. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își pot transfera drepturile la indemnizația de șomaj din statul membru de origine, pe o perioadă de cel puțin trei luni, în perioada în care își caută un loc de muncă în alt stat membru, dacă au fost în prealabil înregistrate ca șomeri în statul membru de origine.

• Studenții și alte persoane inactive din punct de vedere economic (ex. șomeri, pensionari, etc.) au dreptul de ședere pe o perioadă mai lungă de trei luni dacă ei și familiile lor dispun de resurse financiare suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al țării UE gazdă, precum și de asigurare de sănătate.

• După cinci ani: După cinci ani de ședere legală continuă, cetățenii UE și membrii familiilor lor obțin dreptul de a locui în mod permanent în statul membru gazdă. Odată dobândit, acest drept nu mai este supus condițiilor aplicabile în cei cinci ani precedenți.

Cine are dreptul la asistență socială?

• Asistența socială este o „prestație de subzistență” și constă de regulă în prestațiile plătite pentru acoperirea cheltuielilor minime necesare traiului sau în asistența plătită în circumstanțe speciale în viață.

• Cetățenii UE care locuiesc legal în alt stat membru al UE trebuie să beneficieze de același tratament ca și cetățenii statului membru respectiv. Prin urmare, datorită principiului egalității de tratament, ei au, în general, dreptul de a beneficia de prestații și de avantaje sociale și fiscale, inclusiv de asistență socială, în același mod ca și resortisanții țării gazdă.

• Cu toate acestea, legislația UE prevede garanții în ceea ce privește accesul la asistența socială pentru cetățenii mobili din UE inactivi din punct de vedere economic, pentru a proteja statele membre gazdă împotriva obligațiilor financiare nejustificate.

• Primele trei luni: Statul membru gazdă nu este obligat de legislația UE să acorde asistență socială cetățenilor UE care sunt inactivi din punct de vedere economic în cursul primelor trei luni de ședere.

• După trei luni și timp de maximum cinci ani: În practică, este puțin probabil ca cetățenii UE inactivi din punct de vedere economic să fie eligibili pentru prestații de asistență socială, pentru că, pentru obținerea dreptului de ședere, ei ar trebui să demonstreze autorităților naționale că posedă resurse suficiente (a se vedea mai sus).

• În cazul în care ei solicită prestații de asistență socială, de exemplu deoarece situația lor economică se deteriorează ulterior, cererea trebuie să fie evaluată în funcție de dreptul lor la egalitate de tratament. Dar și în acest caz, legislația UE prevede garanții:

• În primul rând, în cazuri specifice, solicitarea de asistență socială poate da naștere la o suspiciune rezonabilă din partea autorităților naționale cu privire la faptul că este posibil ca persoana să fi devenit o povară excesivă pentru sistemul de asistență socială.

• În plus, statul membru poate acorda o prestație de asistență socială sau o prestație specială de tip necontributiv (adică prestații care au elemente de securitate socială și de asistență socială în același timp și care intră sub incidența Regulamentului 883/2004), cu condiția ca cetățeanul respectiv să îndeplinească cerințele pentru obținerea dreptului legal de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni. Cu toate acestea, statul membru nu poate refuza să acorde aceste prestații în mod automat cetățenilor inactivi ai UE, iar aceștia nu pot fi automat considerați ca neavând resurse suficiente și, prin urmare, fără drept de ședere.

• Autoritățile naționale ar trebui să evalueze situația individuală, luând în considerare o serie de factori (suma, durata, natura temporară a dificultăților, amploarea totală a poverii pentru sistemul de asistență național).

• Dacă, pe baza unei astfel de evaluări individuale, autoritățile concluzionează că persoana în cauză a devenit o povară excesivă, ele îi pot retrage dreptul de ședere.

• După cinci ani: Cetățenii UE care au dobândit dreptul de ședere permanentă au dreptul la asistență socială în același mod ca și cetățenii statului membru gazdă. Legislația UE nu permite nicio derogare în acest sens.

Cum să facem față unor eventuale abuzuri?

• Legislația UE prevede măsuri solide pentru a preveni utilizarea abuzivă a dreptului la libera circulație.

• Normele UE privind libera circulație a cetățenilor permit statelor membre să ia măsuri eficiente și necesare de combatere a abuzurilor, cum ar fi căsătoriile de conveniență, și a fraudelor, cum ar fi falsificarea de documente sau alte acțiuni artificiale sau înșelătoare care au ca scop exclusiv dobândirea dreptului la liberă circulație, prin respingerea sau retragerea drepturilor conferite prin Directiva 2004/38 (articolul 35). Aceste măsuri trebuie să fie proporționale și sunt supuse garanțiilor procedurale prevăzute în directivă.

• Autoritățile naționale pot să investigheze cazurile individuale atunci când au suspiciuni bine întemeiate privind un eventual abuz și, dacă ajung la concluzia că este vorba într-adevăr de un abuz, ele pot să retragă dreptul de reședință al persoanei respective și să o expulzeze din teritoriul respectiv.

• În plus, după ce au evaluat toate circumstanțele relevante și în funcție de gravitatea infracțiunii (de exemplu, falsificarea unui document, căsătorie de conveniență cu implicarea crimei organizate), autoritățile naționale pot, de asemenea, să concluzioneze că persoana respectivă reprezintă o amenințare reală, continuă și suficient de gravă pentru ordinea publică și, pe această bază, ele pot să emită o interdicție de intrare pe lângă ordinul de expulzare, interzicând, astfel, o nouă intrare a persoanei respective pe teritoriul lor pentru o anumită perioadă de timp.

Care sunt propunerile Comisiei ca răspuns la îngrijorările statelor membre?

În 25 noiembrie, Comisia Europeană a prezentat cinci acțiuni concrete care necesită cooperarea statelor membre pentru a fi duse la bun sfârșit. Acestea sunt exemple concrete privind modul în care UE poate ajuta autoritățile naționale și locale să maximizeze avantajele liberei circulații a cetățenilor UE, să combată cazurile de abuz și de fraudă, să soluționeze provocările legate de incluziunea socială și să utilizeze fondurile disponibile pe teren.

• Combaterea căsătoriilor de conveniență: Comisia va ajuta autoritățile naționale la implementarea normelor UE care le permit să combată eventualele abuzuri privind dreptul la libera circulație prin pregătirea, până în primăvara anului 2014, a unui Manual referitor la căsătoriile de conveniență.
• Aplicarea normelor UE de coordonare a securității sociale: Comisia a conlucrat îndeaproape cu statele membre pentru a clarifica „verificarea reședinței uzuale” utilizată în normele UE privind coordonarea securității sociale (Regulamentul 883/2004/CE ) în cadrul unui ghid practic publicat la data de 13 ianuarie 2014 (IP/14/13). Criteriile stricte ale acestei verificări asigură faptul că cetățenii care nu lucrează pot avea acces la asigurări sociale într-un alt stat membru numai după ce și-au transferat cu adevărat centrul de interes în statul respectiv (de exemplu familiile lor s-au mutat în statul respectiv).
• Soluționarea provocărilor din domeniul incluziunii sociale: Ajutarea statelor membre să utilizeze în continuare Fondul social european pentru a soluționa problemele de incluziune socială: în perioada de programare 2014-2020, cel puțin 20% din sumele alocate din FSE în fiecare stat membru (în comparație cu actualul procent de aproximativ 17%) trebuie să fie cheltuite pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, precum și a oricărei forme de discriminare. În plus, FSE va fi, de asemenea, în măsură să finanțeze consolidarea capacităților pentru toate părțile interesate de la nivel național, regional sau local. Statelor membre le vor fi transmise orientări politice, atât celor de origine, cât și celor de destinație ale cetățenilor mobili din UE, pentru dezvoltarea programelor de incluziune socială cu sprijinul FSE. Comisia își va menține eforturile de contribuire la consolidarea capacității autorităților locale de a utiliza eficient fondurile europene structurale și de investiții.
• Promovarea schimbului de cele mai bune practici între autoritățile locale: Comisia va ajuta autoritățile locale să facă cunoscute la nivel european cele mai bune practici pentru a implementa normele de liberă circulație și pentru a răspunde provocărilor legate de incluziunea socială. Comisia va realiza un studiu de evaluare a impactului liberei circulații în șase orașe mari, care va fi prezentat în cadrul unei întâlniri cu primari din întreaga Europă, la data de 11 februarie 2014. Prin această întâlnire, Comisia dorește să ajute primarii să soluționeze provocările cu care s-ar putea confrunta în orașele lor, să favorizeze schimbul dintre ei de cele mai bune practici și să ofere îndrumări privind modalitatea de a solicita finanțare UE pentru integrarea socială. Întâlnirea va fi găzduită de Comitetul Regiunilor.
• Asigurarea aplicării pe teren a normelor UE privind libera circulație: Comisia va înființa înainte de sfârșitul anului 2014 un modul de formare profesională online pentru a ajuta personalul autorităților locale să înțeleagă pe deplin și să aplice întocmai drepturile la liberă circulație în UE. Comisia a propus înființarea unor organisme de sprijin juridic și informare pentru lucrătorii mobili din UE în toate statele membre (a se vedea IP/13/372). La data de 17 ianuarie 2014, Comisia va prezenta o propunere de modernizare a EURES, rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă, pentru a întări rolul și impactul acestora la nivel național, pentru a îmbunătăți coordonarea mobilității forței de muncă în UE și pentru a face ca EURES să devină un instrument european foarte util pentru recrutarea și plasarea forței de muncă. În prezent, 47% dintre cetățenii UE sunt de părere că problemele cu care se confruntă atunci când se stabilesc în altă țară din UE sunt cauzate de faptul că funcționarii administrațiilor locale nu sunt suficient de familiarizați cu drepturile cetățenilor UE în materie de liberă circulație.

Mai multe informații: http://ec.europa.eu/romania/news/15012014_comisia_europeana_sprijina_libera_circulatie_a_persoanelor_ro.htm