Dicționar al bugetului UE: explicații ale termenilor de specialitate
Eurodeputații au votat asupra propunerii privind bugetul UE pentru 2017, dar și cu privire la revizuirea planului financiar 2014-2020 pe termen lung. Curtea de Conturi a UE și-a prezentat punctul de vedere asupra modului în care a fost întocmit bugetul pentru 2015. Terminologia de specialitate privind bugetul poate fi, uneori, dificil de înțeles, însă puteți afla sensul câtorva noțiuni importante din acest articol.
Cadrul Financiar Multianual (CFM) – Uniunea Europeană adoptă, anual, bugete, dar întocmește și un plan pe termen lung prin intermediul propriului CFM. Acest plan stabilește prioritățile și suma maximă pe care UE o poate cheltui în diferite secțiuni pe parcursul a șapte ani.
Actualul CFM este prevăzut pentru perioada 2014-2010, dar, ca urmare a solicitărilor Parlamentului, se află, în prezent, într-un proces de revizuire intermediară. Scopul este de a evalua modul în care CFM-ul mai răspunde necesităților actuale și de a propune, dacă este necesar, modificări.
Angajamente și plăți – administrarea bugetului nu înseamnă numai a ține evidența cheltuielilor imediate, ci și cât de mult poate promite plăți în viitor. Astfel, bugetul UE este structurat pe plăți – facturile care vor fi emise pe parcursul anului – și pe angajamente – promisiunile de a finanța proiecte ori contracte care se vor derula pe o perioadă mai mare de un an.
Reduceri – cei mai mulți bani din bugetul UE, astăzi, vin direct de la statele membre, sub formă de contribuții naționale, stabilite în funcție de produsul intern brut al fiecărei țări, dar și din veniturile din TVA a statelor. Dacă un stat contribuie la bugetul UE mai mult decât primește, acest fapt ar putea crea tensiuni.
Reducerile reprezintă un mod de a diminua dezechilibrele bugetare. Cea mai cunoscută situație a acestor reduceri este a Regatului Unit al Marii Britanii, care beneficiază de 66% din contribuțiile celorlalte state membre. De asemenea, și alte țări beneficiază de reduceri ale contribuțiilor lor anuale la buget.
Parlamentul a precizat că aceste reduceri fac bugetul UE mai puțin transparent și provoacă statele membre să se concentreze mai mult pe interesele lor naționale în timpul negocierilor bugetare, în loc să recunoască faptul că piața internă și programele UE aduc beneficii tuturor. Eurodeputații au cerut o revizuire a sistemului de finanțare a bugetului, cu scopul de a aduce noi surse de venit.
Administrarea bugetului în comun – Comisia Europeană este responsabilă de implementarea celei mai mari părți a bugetului, însă deleagă mai multe state membre pentru administrarea unor fonduri și programe UE. Astfel, autorități naționale stabilesc beneficiarii și distribuie fonduri în agricultură, pentru sprijinirea IMM-urilor sau în ceea ce privește inițiativele asupra ocupării locurilor de muncă. Comisia monitorizează implementarea acestor proiecte și dispune măsuri de recuperare a fondurilor, atunci când acestea au fost alocate în mod nejustificat.
Fraudă și nereguli – Curtea de Conturi a UE realizează, anual, un audit. Pe parcursul verificărilor asupra modului în care s-au cheltuit banii, auditorii pot identifica nereguli în implementarea bugetului. De exemplu, beneficiarii care solicită rambursarea unor plăți care nu trebuiau făcute ori agricultori care cer bani pentru mai mult teren decât au, în realitate. Unele dintre aceste erori pot fi făcut din simplă eroare, însă există și cazuri în care s-au comis fraude intenționate.
Din raportul anual al Curții de Conturi a UE, reiese că nivelul de eroare al cheltuielilor pentru 2015 este de aproximativ 3,8%, fiind mai mic decât cel din anul precedent, însă depășește pragul de 2%.
Descărcarea de gestiune – Parlamentul European este cel care dă verdictul final în cazul Comisiei Europene și altor instituții UE și agenții care au pus în aplicare bugetul UE, pentru un anumit an, într-un mod satisfăcător. Procedura este cunoscută ca „descărcare de gestiune”, iar pentru a lua decizia finală, Parlamentul se bazează pe constatările Curții de Conturi.
Loading ...
