Lupta împotriva traficului de persoane
În majoritatea statelor membre se eliberează un număr restrâns de permise de şedere victimelor traficului de persoane, după cum se arată într-un raport pe care Comisia l-a publicat pe 18 octombrie 2010, cu ocazia zilei UE de luptă împotriva traficului de persoane, referitor la punerea în aplicare a directivei privind permisele de şedere acordate victimelor traficului de persoane.
Comisia Europeană s-a angajat în mod ferm să combată traficul de persoane, aşa cum se arată în propunerea sa pentru o nouă directivă, prezentată în martie 2010. Pe lângă apropierea normelor de drept penal material, noua propunere asigură o mai bună protecţie şi asistenţă victimelor şi consolidează prevenirea infracţiunilor. De asemenea, directiva include principiul nepedepsirii victimelor pentru infracţiunile pe care au fost obligate să le săvârşească drept consecinţă directă a faptului că au făcut obiectul traficului de persoane.
Oferirea de asistenţă victimelor este importantă nu doar pentru a ajuta victimele înseşi, ci şi pentru a împiedica aceleaşi reţele să supună şi alte persoane traficului de fiinţe umane. Victimele traficului de persoane nu au întotdeauna curajul să coopereze cu autorităţile de aplicare a legii, ceea ce face dificilă identificarea autorilor. De aceea, este important, din mai multe motive, să fie utilizate la potenţial maxim instrumentele existente în domeniul protecţiei victimelor.
În special, Directiva 2004/81/CE oferă posibilitatea statelor membre să elibereze victimelor permise de şedere pe durata procedurilor naţionale, în schimbul cooperării acestora cu organele de anchetă. În raportul său privind punerea în aplicare a acestei directive, Comisia Europeană precizează, totuşi, că, deşi numărul victimelor identificate în câteva state membre variază de la câteva sute până la chiar două mii pe an, numărul permiselor de şedere eliberate în baza directivei este rareori mai mare de 20 pe an. Chiar dacă o parte din victime nu ar îndeplini condiţiile prevăzute în această directivă (din cauză că provin din UE), diferenţa dintre victimele identificate şi persoanele care au făcut uz de permisele de şedere specifice este importantă.
Comisia va analiza toate cazurile în care au apărut probleme privind punerea în aplicare a acestei directive. De asemenea, Comisia ar putea lua în considerare necesitatea modificării directivei, ceea ce ar putea spori potenţialul acesteia de combatere a traficului de persoane şi ar consolida protecţia victimelor.
Acest lucru include posibilitatea de obţinere a unui permis de şedere temporară eliberat în baza faptului că victima se află într-o situaţie de vulnerabilitate, însă nu neapărat în schimbul cooperării cu autorităţile competente. Alte modificări ar putea consta în: specificarea perioadei de gândire acordată victimelor,consolidarea cadrului privind tratamentul acordat victimelor, în special în cazul minorilor şi consolidarea obligaţiei informării victimelor cu privire la drepturile lor.
Context
La nivelul UE, 18 octombrie este ziua de luptă împotriva traficului de persoane. Prima zi de luptă împotriva traficului de persoane a fost organizată în 2007. Cu ocazia acestei a patra ediţii, preşedinţia belgiană a UE organizează conferinţa la nivel înalt intitulată „Spre o abordare multidisciplinară a prevenirii traficului de persoane, a urmăririi penale a traficanţilor şi a protecţiei victimelor”, la care participă politicieni, funcţionari guvernamentali şi membri ai societăţii civile din întreaga Uniune Europeană.
În martie 2010, Comisia Europeană a propus o nouă directivă UE privind lupta împotriva traficului de persoane, care prevede acţiuni în diferite domenii:
– dispoziţiile de drept penal, inclusiv o definiţie comună a noţiunilor de infracţiune, circumstanţe agravante şi sancţiuni mai aspre, precum şi nepedepsirea victimelor;
– urmărirea penală a infractorilor, inclusiv posibilitatea urmăririi penale a cetăţenilor UE pentru infracţiuni săvârşite în alte ţări;
– drepturile victimelor în procedurile penale, inclusiv tratamente specifice pentru victimele deosebit de vulnerabile, protejarea victimelor de către poliţie, consiliere juridică, măsuri de protecţie speciale pentru minori;
– sprijinirea victimelor, inclusiv mecanisme naţionale de identificare timpurie şi asistenţă acordată victimelor;
– acţiuni de prevenire, inclusiv măsuri ce vizează descurajarea cererii care favorizează traficul de persoane;
– monitorizarea, prevederea instituirii unor raportori naţionali sau a unor mecanisme echivalente, însărcinate cu monitorizarea punerii în aplicare.
Directiva 2004/81/CE privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente instituie un sistem prin care fiecărei victime a traficului de persoane, resortisante a unei ţări terţe ar trebui să i se ofere, în primul rând, o perioadă de gândire pentru a lua o decizie în privinţa cooperării cu autorităţile.
În perioada de gândire, victimele au dreptul să beneficieze de resursele necesare şi de tratament, destinat în principal celor cu nevoi speciale. Victimele care au hotărât să coopereze cu autorităţile competente pot obţine permisul de şedere pe durata procedurilor naţionale.
Loading ...
