Centrul Europe Direct Maramures

Concluzia auditului efectuat de Curtea de Conturi Europeană: Fondurile UE pentru diversificarea economiei rurale prezintă un raport costuri‑beneficii limitat

Cheltuielile alocate în cadrul politicii de dezvoltare rurală a UE pentru diversificarea economiei rurale urmăresc să ofere soluții la problemele identificate în zonele rurale, cum ar fi depopularea, lipsa oportunităților economice și șomajul. Prin această politică se acordă finanțare pentru proiecte desfășurate de persoane fizice și de întreprinderi rurale, cu scopul de a contribui la sprijinirea creșterii, a ocupării forței de muncă și a dezvoltării durabile. Cheltuielile UE planificate pentru aceste măsuri se ridicau la 5 miliarde de euro în perioada 2007‑2013, la care s‑au adăugat 2 miliarde de euro programate din fondurile naționale ale statelor membre.

În Raportul special (RS nr. 6/2013), intitulat „Au obținut statele membre și Comisia un bun raport costuri‑beneficii în urma aplicării măsurilor care vizează diversificarea economiei rurale?”, Curtea de Conturi Europeană a evaluat dacă măsurile au fost concepute și implementate astfel încât să aducă o contribuție efectivă la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă și dacă finanțarea a fost direcționată către cele mai eficace și mai eficiente proiecte. De asemenea, Curtea a evaluat dacă datele disponibile în urma monitorizării și a evaluărilor oferă informații fiabile, complete și în timp util cu privire la efectele măsurilor. Auditul a vizat responsabilitățile Comisiei și șase state membre [Republica Cehă, Franța – Aquitania, Italia – Campania, Polonia, Suedia (Västra Götaland) și Marea Britanie – Anglia (Yorkshire și Humber)].

În urma auditului, s‑a constatat că, per ansamblu, Comisia și statele membre au obținut numai într‑o măsură limitată un bun raport costuri‑beneficii prin măsurile care vizează diversificarea economiei rurale, întrucât sprijinul nu a fost direcționat în mod sistematic către proiectele cele mai susceptibile să atingă scopul măsurilor.

Această situație se explică prin:

– lipsa unor nevoi clare de intervenție sau a unor obiective specifice stabilite în programele de dezvoltare rurală,

– adoptarea de criterii generale de eligibilitate, care nu limitau proiectele la cele mai susceptibile să obțină diversificarea scontată și prin criterii de selecție care nu permiteau selecționarea celor mai eficace proiecte sau care nu erau aplicate deloc.

– Mult prea adesea, și mai ales la începutul perioadei de programare, selecția proiectelor era ghidată mai degrabă de nevoia de a cheltui bugetul alocat și mai puțin de calitatea proiectelor înseși. În unele state membre, dacă existau suficiente fonduri disponibile, toate proiectele eligibile beneficiau de finanțare, fără să se țină seama de rezultatul evaluării proiectelor.

Curtea a recomandat următoarele:

• În programele lor de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui:
  • să identifice cu claritate în ce mod și pe baza căror argumente intervenția publică de sprijinire a investițiilor în activități neagricole va contribui, de exemplu, la rezolvarea disfuncționalităților pieței legate de obstacolele din calea ocupării forței de muncă și a creșterii economice.
  • să stabilească apoi obiective specifice și măsurabile, care să fie legate de nevoile identificate.

• Statele membre ar trebui să definească și să aplice în mod consecvent criterii de natură să asigure selecția celor mai eficace și sustenabile proiecte din perspectiva obiectivelor specifice stabilite de statele membre. Comisia ar trebui să se asigure că aceste criterii sunt aplicate în mod corect și în toate cazurile, nu numai atunci când nu există suficiente resurse bugetare disponibile.

• Comisia și statele membre ar trebui să promoveze adoptarea unor bune practici cu privire la atenuarea riscului de apariție a efectului de balast și a efectului de dislocare. Comisia ar trebui să încurajeze statele membre să adopte practica potrivit căreia cheltuielile pentru investiții devin eligibile doar de la data aprobării finanțării.

• Comisia ar trebui să se asigure că statele membre dispun de sisteme eficace de verificare a caracterului rezonabil al costurilor.

• Comisia și statele membre ar trebuie să se asigure că, în perioada de programare următoare, se vor obține informații pertinente și fiabile care să faciliteze gestionarea și monitorizarea măsurilor și care să demonstreze măsura în care ajutorul acordat contribuie la realizarea priorităților Uniunii Europene.

• Țintele fixate în materie de creare de locuri de muncă ar trebui să fie realiste, iar numărul locurilor de muncă create ar trebui să fie monitorizat cu precizie; măsurile ar trebui să fie mai bine gestionate de-a lungul perioadei de programare și, în special, atunci când se constată că țintele stabilite nu vor fi atinse.

• Comisia și statele membre ar trebui să își intensifice eforturile legate de reducerea sarcinii administrative și de garantarea faptului că plățile sunt efectuate într‑un termen rezonabil.