Drepturile pacienţilor – asistența medicală acordată în străinătate

Un act legislativ al UE, adoptat recent, clarifică drepturile pacienţilor atât în ceea ce priveşte accesul la tratament sigur şi de bună calitate în întreaga UE, cât şi rambursarea cheltuielilor aferente.

Pacienţii care călătoresc într-o altă ţară a UE pentru a primi asistenţă medicală se vor bucura de tratament egal cu cetăţenii ţării în care sunt trataţi. Pacienţii din UE vor beneficia de acest nou act legislativ în câteva alte moduri. Acesta va înlesni colaborarea şi schimbul de informaţii privind standardele de calitate şi de siguranţă ale asistenţei medicale între autorităţile naţionale în materie de sănătate.

Actul legislativ va reprezenta un ajutor pentru pacienţii care au nevoie de tratament de specialitate, de exemplu pentru cei care au nevoie de diagnostic sau tratament pentru o boală rară. El sprijină dezvoltarea „Reţelelor europene de referinţă”, care reuneşte, pe bază de voluntariat, centre supraspecializate deja consacrate din Europa. Experţii în materie de sănătate din întreaga Europă vor putea să-şi comunice reciproc cele mai bune practici în materie de asistenţă medicală şi să pună la dispoziţie standarde de excelenţă.

  • Un german în vârstă care suferă de diabet zaharat duce cu el reţete medicale de rezervă într-o excursie în Italia, dar va accepta farmacistul reţetele?
  • O poloneză ar dori să beneficieze de o intervenţie chirurgicală la nivelul şoldului în ţara în care trăiesc şi lucrează nepoţii ei, dar cum poate ea organiza aceasta din Polonia?
  • Un portughez solicită o intervenţie chirurgicală pentru cataractă unui specialist din Spania, dar vor fi rambursate cheltuielile sale?

Acestea sunt doar câteva dintre cazurile în care un pacient poate avea nevoie de claritate cu privire la drepturile şi normele privind asistenţa medicală acordată în străinătate.

Este nevoie de autorizaţie din partea autorităţii naţionale autohtone înainte de a călători în străinătate pentru tratament?

Autorităţile naţionale pot introduce un sistem de „autorizare prealabilă” în 3 cazuri:

1) pentru asistenţa medicală care implică spitalizare care include cel puţin o noapte;

2) pentru asistenţa medicală supraspecializată şi foarte costisitoare;

3) în cazuri grave şi specifice care implică calitatea sau siguranţa asistenţei medicale acordate în străinătate. În aceste 3 cazuri, ar putea fi necesar ca pacienţii să solicite în avans permisiunea din partea autorităţii naţionale de sănătate din ţara lor în a cărei competenţă intră rambursarea.

Poate fi refuzată această autorizaţie?

Autorităţile naţionale pot refuza autorizaţia dacă tratamentul în cauză sau furnizorul de asistenţă medicală în cauză pot reprezenta un risc pentru pacient. De asemenea, dacă asistenţa medicală poate fi acordată în ţara de origine în mod corespunzător şi într-un termen adecvat, autorizaţia poate fi refuzată, în schimb statele membre vor fi nevoite să explice de ce o astfel de decizie este necesară.

Ce se întâmplă în cazul refuzării autorizaţiei?

Pacienţii au dreptul să solicite o revizuire a oricărei decizii administrative cu privire la asistenţa medicală acordată în străinătate care îi priveşte.

În ce proporţie va fi rambursat tratamentul efectuat în străinătate?

Pacienţilor li se va rambursa aceeaşi sumă pe care ar primi-o în ţara lor pentru acelaşi tip de asistenţă medicală. Statele membre în care asistenţa medicală este gratuită vor fi nevoite să informeze pacienţii despre tarifele de rambursare practicate de ele.

Se poate solicita asistenţă medicală în străinătate dacă tratamentul nu este disponibil în ţara de origine?

Da, dacă tratamentul nu este disponibil într-un stat membru, autorităţile naţionale de sănătate nu pot refuza autorizaţia unui pacient care doreşte să se trateze într-o altă ţară a UE. Totuşi, cheltuielile pacienţilor vor fi rambursate pentru astfel de tratamente cu condiţia ca acestea să corespundă „pachetului de servicii de sănătate” oferite la nivel naţional.

În mod obişnuit, pachetele de servicii publice de sănătate sunt definite într-un mod mai general, dar dacă există liste precise (cum sunt coduri detaliate de costuri medicale), acestea trebuie să fie utilizate în scopul rambursării cheltuielilor cu asistenţa medicală acordată în străinătate.

E nevoie de plată imediată pentru serviciile de asistenţă medicală acordată în străinătate?

Da, în general pacientul plăteşte imediat, iar apoi ar trebui să fie rambursat de către autoritatea naţională din ţara de origine cât mai rapid posibil. Legislaţia prevede, de asemenea, că statele membre pot alege să confirme imediat valoarea rambursării în scris, pe baza unei estimări prezentate de pacient.

De unde se pot afla mai multe informaţii despre drepturile privind asistenţa medicală acordată în străinătate?

Acest nou act legislativ prevede înfiinţarea unui punct de contact în fiecare stat membru pentru a oferi informaţii privind drepturile pacienţilor referitoare la acordarea de asistenţă medicală în întreaga Europă. Aceste centre vor face schimb de informaţii între ele şi vor putea să pună la dispoziţia pacienţilor informaţii practice cu privire la condiţiile şi nivelurile de rambursare, tratamentele posibile, furnizorii de asistenţă medicală, procedurile privind obţinerea de reparaţii, etc. Prin urmare, pacienţii vor avea o idee mai clară cu privire la calitatea şi siguranţa asistenţei medicale acordate în străinătate, ceea ce va determina luarea de decizii în condiţii de informare mai bună cu privire la asistenţa medicală acordată în străinătate.

Se pot transfera datele medicale personale statului membru unde urmează să se efectueze tratamentul?

Țara de origine va asigura accesul furnizorului de asistenţă medicală din ţara în care se efectuează tratamentul la datele medicale, scrise sau electronice, în conformitate cu directivele privind protecţia datelor. Cooperarea amplificată în domeniul e­sănătate dintre statele membre asigură faptul că aceste date sunt pe deplin lizibile şi inteligibile. Cu alte cuvinte, sistemele informatice din sectorul sanitar vor fi capabile să „comunice reciproc”. Acest fapt poate reprezenta un mare beneficiu, nu doar pentru siguranţa pacientului, dar şi pentru sustenabilitatea sistemelor de asistenţă medicală.

Ce este de făcut în caz de evenimente neprevăzute apărute în cursul tratamentului efectuat în străinătate?

Noul act legislativ stipulează responsabilităţile ţării în care se acordă tratamentul şi ale ţării care efectuează rambursarea în ceea ce priveşte reclamaţiile şi reparaţiile. Punctele de contact naţionale vor pune la dispoziţia pacienţilor informaţiile de care au nevoie în acest sens.

Cum pot pacienţii să fie siguri că tratamentul efectuat în străinătate este continuat în mod corespunzător în ţara de origine?

Pentru a asigura continuitatea asistenţei medicale sunt prevăzute o serie de măsuri. Țara în care se acordă tratamentul se asigură că pacienţii au acces la datele lor medicale, scrise sau electronice, referitoare la tratamentul primit. Țara de origine se asigură că tratamentul efectuat în continuare este de aceeaşi calitate, indiferent de ţara UE în care a fost efectuat tratamentul iniţial.

Vor fi reţetele medicale recunoscute într-un alt stat membru al UE?

O reţetă medicală emisă într-o altă ţară a UE va fi recunoscută în ţara de reşedinţă a pacientului şi viceversa. Aceasta asigură faptul că asistenţa medicală acordată într-o altă ţară a UE este continuată în mod corespunzător la întoarcerea pacientului acasă. Pacienţii sunt îndreptăţiţi să obţină medicamentul prescris cu condiţia ca medicamentul în cauză să fie autorizat pentru vânzare şi disponibil în ţara în care ei doresc să îl primească.

În principiu, reţetele medicale ar trebui să fie deja recunoscute în întreaga UE. Cu toate acestea, în practică, acest aspect nu este întotdeauna respectat. Această nouă directivă va pune la dispoziţia farmaciştilor instrumentele necesare pentru a înţelege reţetele medicale emise în străinătate (astfel încât să identifice mai bine medicamentul prescris, precum şi doctorii şi pacienţii în cauză).

Care sunt beneficiile reţelei de evaluare a tehnologiei destinate asistenţei medicale (Health Technology Assessment – HTA)?

Reţeaua formată din autorităţile naţionale sau organismele responsabile cu evaluarea tehnologiei destinate asistenţei medicale va determina crearea unei structuri UE permanente destinată cooperării în acest domeniu. Valoarea adăugată a HTA este de a ajuta decidenţii să ia deciziile juste cu privire la investiţiile şi cheltuielile cu asistenţa medicală. Scopul cooperării în domeniul HTA este de a furniza informaţii obiective şi fiabile referitoare la eficacitatea şi rentabilitatea tehnologiilor destinate asistenţei medicale. Aceasta reprezintă o acţiune concretă care consolidează suplimentar procesul de luare a deciziilor în cunoştinţă de cauză de către autorităţile de sănătate.

Ce mai rămâne de făcut?

La nivel naţional, statele membre vor înfiinţa cel puţin un punct naţional de contact care pune la dispoziţia pacienţilor toate informaţiile relevante. Ele se vor asigura că centrele lor de referinţă participă în reţeaua europeană de referinţă.

Este necesar ca ele să se asigure că procedurile administrative referitoare la recurgerea la asistenţă medicală în străinătate şi la rambursarea costurilor sunt operative, inclusiv în ceea ce priveşte procedurile de reclamare, precum şi mecanismele de calculare a costurilor.

Comisia va înfiinţa reţele de impulsionare a cooperării la nivel UE cu privire la evaluarea tehnologiilor destinate asistenţei medicale şi la e-sănătate. Ea va ajuta şi la facilitarea recunoaşterii reţetelor emise în străinătate.

Când va intra în vigoare acest act legislativ?

Guvernele naţionale au la dispoziţie 30 de luni pentru a integra aceste măsuri în legislaţia lor naţională.

Care este raportul cu legislaţia existentă în domeniu (regulamentele privind securitatea socială)?

Cetăţenii care au nevoie de asistenţă medicală (inclusiv de urgenţă) în caz de şedere temporară în străinătate vor continua să beneficieze de prevederile regulamentelor existente în acest sens şi li se va oferi asistenţa medicală de care au nevoie.

În cazul asistenţei medicale planificate, pacienţii pot deja solicita o autorizaţie prealabilă. Aceasta nu poate fi refuzată dacă ei nu pot fi trataţi într-un termen care este justificabil din punct de vedere medical.

Atunci de ce este nevoie de acest nou act legislativ?

Această directivă nu va afecta beneficiile oferite deja cetăţenilor prin intermediul regulamentelor actuale privind securitatea socială. Cu toate că normele existente – care au ca element central acordurile în materie de securitate socială şi nu drepturile pacienţilor – au fost operaţionale începând cu 1971, au fost în continuare necesare clarificări cu privire la drepturile cetăţenilor din UE de a beneficia de asistenţă medicală într-un al stat al UE.

În cazul asistenţei medicale spitaliceşti, una dintre principalele realizări ale acestei noi directive este faptul că pacienţii vor putea să-şi aleagă furnizorul de asistenţă medicală.

În cazul asistenţei medicale nespitaliceşti, pacienţii vor putea să solicite asistenţă medicală în străinătate fără autorizare sau formalităţi prealabile şi să solicite rambursarea cheltuielilor aferente la întoarcerea lor acasă. Aceasta directivă vizează nu doar furnizorii de asistenţă medicală din sectorul public, ci şi pe cei din sectorul privat.

Atât în cazul asistenţei medicale spitaliceşti, cât şi al celei nespitaliceşti, pacienţii vor avea acces la informaţii privind calitatea şi siguranţa asistenţei medicale pe care o vor primi.

Această directivă răspunde şi altor întrebări cu caracter practic: unde se pot găsi informaţii cu privire la standardele de calitate aplicate de un spital? Care este proporţia din cheltuieli care va fi rambursată? Curtea Europeană de Justiţie a confirmat că dreptul de a beneficia de asistenţă medicală în străinătate există deja în Tratat. Totuşi, această directivă nou adoptată stipulează în mod clar acest drept în legislaţia UE şi oferă un cadru uniform şi coerent pentru toţi cetăţenii din Europa.

Informaţii suplimentare:

http://ec.europa.eu/health/cross_border_care/policy/index_en.htm

Este nevoie de autorizaţie din partea autorităţii naţionale autohtone înainte de a călători în străinătate pentru tratament?

Autorităţile naţionale pot introduce un sistem de „autorizare prealabilă” în 3 cazuri:

1) pentru asistenţa medicală care implică spitalizare care include cel puţin o noapte;

2) pentru asistenţa medicală supraspecializată şi foarte costisitoare;

3) în cazuri grave şi specifice care implică calitatea sau siguranţa asistenţei medicale acordate în străinătate. În aceste 3 cazuri, ar putea fi necesar ca pacienţii să solicite în avans permisiunea din partea autorităţii naţionale de sănătate din ţara lor în a cărei competenţă intră rambursarea.

Poate fi refuzată această autorizaţie?

Autorităţile naţionale pot refuza autorizaţia dacă tratamentul în cauză sau furnizorul de asistenţă medicală în cauză pot reprezenta un risc pentru pacient. De asemenea, dacă asistenţa medicală poate fi acordată în ţara de origine în mod corespunzător şi într-un termen adecvat, autorizaţia poate fi refuzată, în schimb statele membre vor fi nevoite să explice de ce o astfel de decizie este necesară.

Ce se întâmplă în cazul refuzării autorizaţiei?

Pacienţii au dreptul să solicite o revizuire a oricărei decizii administrative cu privire la asistenţa medicală acordată în străinătate care îi priveşte.

În ce proporţie va fi rambursat tratamentul efectuat în străinătate?

Pacienţilor li se va rambursa aceeaşi sumă pe care ar primi-o în ţara lor pentru acelaşi tip de asistenţă medicală. Statele membre în care asistenţa medicală este gratuită vor fi nevoite să informeze pacienţii despre tarifele de rambursare practicate de ele.

Se poate solicita asistenţă medicală în străinătate dacă tratamentul nu este disponibil în ţara de origine?

Da, dacă tratamentul nu este disponibil într-un stat membru, autorităţile naţionale de sănătate nu pot refuza autorizaţia unui pacient care doreşte să se trateze într-o altă ţară a UE. Totuşi, cheltuielile pacienţilor vor fi rambursate pentru astfel de tratamente cu condiţia ca acestea să corespundă „pachetului de servicii de sănătate” oferite la nivel naţional.

În mod obişnuit, pachetele de servicii publice de sănătate sunt definite într-un mod mai general, dar dacă există liste precise (cum sunt coduri detaliate de costuri medicale), acestea trebuie să fie utilizate în scopul rambursării cheltuielilor cu asistenţa medicală acordată în străinătate.

E nevoie de plată imediată pentru serviciile de asistenţă medicală acordată în străinătate?

Da, în general pacientul plăteşte imediat, iar apoi ar trebui să fie rambursat de către autoritatea naţională din ţara de origine cât mai rapid posibil. Legislaţia prevede, de asemenea, că statele membre pot alege să confirme imediat valoarea rambursării în scris, pe baza unei estimări prezentate de pacient.

De unde se pot afla mai multe informaţii despre drepturile privind asistenţa medicală acordată în străinătate?

Acest nou act legislativ prevede înfiinţarea unui punct de contact în fiecare stat membru pentru a oferi informaţii privind drepturile pacienţilor referitoare la acordarea de asistenţă medicală în întreaga Europă. Aceste centre vor face schimb de informaţii între ele şi vor putea să pună la dispoziţia pacienţilor informaţii practice cu privire la condiţiile şi nivelurile de rambursare, tratamentele posibile, furnizorii de asistenţă medicală, procedurile privind obţinerea de reparaţii, etc. Prin urmare, pacienţii vor avea o idee mai clară cu privire la calitatea şi siguranţa asistenţei medicale acordate în străinătate, ceea ce va determina luarea de decizii în condiţii de informare mai bună cu privire la asistenţa medicală acordată în străinătate.

Se pot transfera datele medicale personale statului membru unde urmează să se efectueze tratamentul?

Țara de origine va asigura accesul furnizorului de asistenţă medicală din ţara în care se efectuează tratamentul la datele medicale, scrise sau electronice, în conformitate cu directivele privind protecţia datelor. Cooperarea amplificată în domeniul e­sănătate dintre statele membre asigură faptul că aceste date sunt pe deplin lizibile şi inteligibile. Cu alte cuvinte, sistemele informatice din sectorul sanitar vor fi capabile să „comunice reciproc”. Acest fapt poate reprezenta un mare beneficiu, nu doar pentru siguranţa pacientului, dar şi pentru sustenabilitatea sistemelor de asistenţă medicală.

Ce este de făcut în caz de evenimente neprevăzute apărute în cursul tratamentului efectuat în străinătate?

Noul act legislativ stipulează responsabilităţile ţării în care se acordă tratamentul şi ale ţării care efectuează rambursarea în ceea ce priveşte reclamaţiile şi reparaţiile. Punctele de contact naţionale vor pune la dispoziţia pacienţilor informaţiile de care au nevoie în acest sens.

Cum pot pacienţii să fie siguri că tratamentul efectuat în străinătate este continuat în mod corespunzător în ţara de origine?

Pentru a asigura continuitatea asistenţei medicale sunt prevăzute o serie de măsuri. Țara în care se acordă tratamentul se asigură că pacienţii au acces la datele lor medicale, scrise sau electronice, referitoare la tratamentul primit. Țara de origine se asigură că tratamentul efectuat în continuare este de aceeaşi calitate, indiferent de ţara UE în care a fost efectuat tratamentul iniţial.

Vor fi reţetele medicale recunoscute într-un alt stat membru al UE?

O reţetă medicală emisă într-o altă ţară a UE va fi recunoscută în ţara de reşedinţă a pacientului şi viceversa. Aceasta asigură faptul că asistenţa medicală acordată într-o altă ţară a UE este continuată în mod corespunzător la întoarcerea pacientului acasă. Pacienţii sunt îndreptăţiţi să obţină medicamentul prescris cu condiţia ca medicamentul în cauză să fie autorizat pentru vânzare şi disponibil în ţara în care ei doresc să îl primească.

În principiu, reţetele medicale ar trebui să fie deja recunoscute în întreaga UE. Cu toate acestea, în practică, acest aspect nu este întotdeauna respectat. Această nouă directivă va pune la dispoziţia farmaciştilor instrumentele necesare pentru a înţelege reţetele medicale emise în străinătate (astfel încât să identifice mai bine medicamentul prescris, precum şi doctorii şi pacienţii în cauză).

Care sunt beneficiile reţelei de evaluare a tehnologiei destinate asistenţei medicale (Health Technology Assessment – HTA)?

Reţeaua formată din autorităţile naţionale sau organismele responsabile cu evaluarea tehnologiei destinate asistenţei medicale va determina crearea unei structuri UE permanente destinată cooperării în acest domeniu. Valoarea adăugată a HTA este de a ajuta decidenţii să ia deciziile juste cu privire la investiţiile şi cheltuielile cu asistenţa medicală. Scopul cooperării în domeniul HTA este de a furniza informaţii obiective şi fiabile referitoare la eficacitatea şi rentabilitatea tehnologiilor destinate asistenţei medicale. Aceasta reprezintă o acţiune concretă care consolidează suplimentar procesul de luare a deciziilor în cunoştinţă de cauză de către autorităţile de sănătate.

Ce mai rămâne de făcut?

La nivel naţional, statele membre vor înfiinţa cel puţin un punct naţional de contact care pune la dispoziţia pacienţilor toate informaţiile relevante. Ele se vor asigura că centrele lor de referinţă participă în reţeaua europeană de referinţă.

Este necesar ca ele să se asigure că procedurile administrative referitoare la recurgerea la asistenţă medicală în străinătate şi la rambursarea costurilor sunt operative, inclusiv în ceea ce priveşte procedurile de reclamare, precum şi mecanismele de calculare a costurilor.

Comisia va înfiinţa reţele de impulsionare a cooperării la nivel UE cu privire la evaluarea tehnologiilor destinate asistenţei medicale şi la e-sănătate. Ea va ajuta şi la facilitarea recunoaşterii reţetelor emise în străinătate.

Când va intra în vigoare acest act legislativ?

Guvernele naţionale au la dispoziţie 30 de luni pentru a integra aceste măsuri în legislaţia lor naţională.

  1. Nu există încă păreri pentru acest articol