Șase lucruri pe care ar trebui să le știți despre OMG-uri

Folosirea organismelor modificate genetic a fost întotdeauna controversată. UE are reguli foarte stricte și proceduri de autorizare complexe pentru cultivarea și comercializarea acestora. Începând din aprilie 2015, statele pot decide dacă permit cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor. Totuși, în ceea ce privește comercializarea, deputații s-au arătat în plen împotriva interzicerii la nivel național.

Ce este un OMG?

OMG înseamnă „organism modificat genetic”. Este vorba de un organism al cărui material genetic a fost modificat artificial pentru a i se conferi o nouă proprietate (de exemplu, rezistența plantei la o boală, insecte sau secetă, creșterea productivității culturilor agricole ș.a.).

Care sunt culturile agricole cele mai afectate când vorbim despre OMG-uri?
Porumb, bumbac, soia, rapiță, sfeclă de zahăr.

OMG-urile sunt autorizate în UE?
Atât pentru cultivarea, cât și pentru comercializarea OMG-urilor importate pentru produse alimentare și furaje este necesară o autorizare în prealabil, care include evaluarea științifică a riscurilor.

Cultivarea în UE:
Un OMG permis spre cultivare în 1998, a cărui autorizație a expirat și urmează să fie reînnoită, este porumbul MON 810. În 2013 acesta era cultivat, în special, în Spania (și marginal în alte patru state ale Uniunii Europene: Portugalia, Cehia, România și Slovacia). În 2013, opt țări nu permiteau cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor: Germania, Austria, Bulgaria, Luxemburg, Polonia, Ungaria, Grecia și Italia. După aprilie 2015, li s-ar putea adăuga și alte țări. În prezent, 8 aplicații sunt în așteptare (inclusiv reînnoirea autorizației pentru porumbul MON 810).

Comercializarea (importurile UE din țările terțe):
58 de OMG-uri sunt autorizate, în prezent, în Uniunea Europeană pentru folosirea în produse alimentare și furaje. Printre acestea se numără porumbul, bumbacul, soia, rapița și sfecla de zahăr. Alte 58 așteaptă să obțină autorizație. În 2013, UE avea nevoie de 36 de milioane de tone de soia pentru a alimenta vitele; 1,4 de tone dintre acestea erau nemodificate genetic și produse în UE. Uniunea este, deci, dependentă de importuri în acest sector.

Consumă europenii OMG-uri? Cum putem afla?
Majoritatea OMG-urilor autorizate în UE sunt pentru hrănirea animalelor de fermă, dar unele produse alimentare importate conțin OMG-uri.

Sistemul de etichetare european obligă companiile să indice dacă alimentul (sau furajul) pe care îl produc conține organisme modificate genetic (cel puțin 0,9%). În plus, companiile pot indica pe etichetă dacă alimentul sau furajul nu conține OMG-uri, aceasta fiind alegerea lor liberă.

Cine autorizează OMG-urile în UE?
Depinde, în funcție de scop: cultivare sau comercializare.

  • pentru cultivare, autorizația este dată la nivel UE, însă țara respectivă, în care se cultivă, are ultimul cuvânt. Din aprilie 2015, cu noua directivă UE, țările pot decide interzicerea cultivării pe teritoriul lor în orice moment (în timpul procedurii de autorizație sau după ce a fost dată autorizația). Pentru a facilita țărilor membre interzicerea cultivării, justificarea poate avea o mare varietate de motive sau niciunul. Până în prezent, justificarea se face exclusiv pe motive de riscuri pentru sănătate sau pentru mediu.
  • pentru comercializare, Comisia a propus aceeași abordare ca în cazul cultivării: aceea de a da țărilor ultimul cuvânt. Însă, pe 28 octombrie, în plen, eurodeputații au considerat că propunerea s-ar putea dovedi inaplicabilă și ar conduce la reintroducerea controalelor la frontieră între țările pro și contra OMG-urilor, astfel afectând piața internă. Prin urmare, propunerea Comisiei a fost respinsă cu 577 voturi pentru, 75 împotrivă și 38 abțineri.

Ce s-ar întâmpla cu comercializarea OMG-urilor în UE dacă Parlamentul respinge propunerea Comisiei?
După respingerea Parlamentului pe 28 octombrie, statele membre trebuie să decidă dacă vor continua negocierile, pentru a permite interzicerea comercializării la nivel național, sau dacă normele curente rămân în vigoare: o majoritate a statelor membre pot vota pentru a autoriza sau pentru a respinge comercializarea la nivelul UE. Dacă nu există o majoritate pentru una dintre opțiuni, atunci decizia va fi luată de Comisia Europeană.

  1. Nu există încă păreri pentru acest articol