1. Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European

Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul de Miniştri) este principala instituţie de decizie al Uniunii. Preşedinţia Consiliului este deţinută prin rotaţie de câte un stat membru, pe o perioadă de şase luni. Consiliul reuneşte câte un ministru din fiecare stat membru, în funcţie de domeniul înscris pe ordinea de zi: afaceri externe, agricultură, industrie, transport, mediu etc.

Consiliul are putere legislativă, pe care o împarte cu Parlamentul European prin "procedura de codecizie". În plus, Consiliul şi Parlamentul sunt responsabili în egală măsură de adoptarea bugetului Uniunii. Consiliul încheie, de asemenea, acordurile internaţionale negociate în prealabil de către Comisie.

În conformitate cu tratatele, deciziile Consiliului sunt adoptate cu majoritate simplă, majoritate calificată sau în unanimitate, în funcţie de domeniul abordat. În domenii esentiale, ca modificarea tratatelor, lansarea unei noi politici comune sau aderarea unui nou stat, Consiliul trebuie sa decida în unanimitate. Consiliul European se reuneşte, în principiu, de patru ori pe an şi este prezidat de şeful statului sau guvernului care deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene la momentul respectiv. Preşedintele Comisiei Europene participă ca membru de drept. Prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit oficial iniţiatorul principalelor politici ale Uniunii şi arbitru în problemele dificile care nu au fost soluţionate în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

Consiliul European abordează, de asemenea, probleme de actualitate internaţională prin intermediul politicii externe şi de securitate comune (PESC), expresie a unei diplomaţii comune a statelor membre.
http://www.consilium.europa.eu/


2. Parlamentul European

Parlamentul European este ales prin vot şi reprezintă cetătenii Uniunii. El controlează din punct de vedere politic activităţile Uniunii şi participă la procesul legislativ. Începând cu 1979, membrii săi sunt aleşi direct, prin vot universal, la fiecare cinci ani. În perioada 2007-2009, Parlamentul European este alcătuit din 785 parlamentari europeni, din toate ţările membre. României ii sunt alocate 35 de locuri în Parlamentul European.

Parlamentul îşi exercită puterea legislativă la trei niveluri:

Prin intermediul procedurii "de cooperare", introdusă în 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul European participă la elaborarea directivelor şi a regulamentelor, pronunţându-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate în functie de poziţia Parlamentului.

Tot din 1987, procedura de "aviz conform" supune ratificarii de către Parlament a acordurilor internaţionale, negociate de Comisie, precum şi a oricărei noi extinderi a Uniunii.

Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a introdus procedura de "codecizie", care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte legiferarea în domenii importante, inclusiv libera circulaţie a lucrătorilor, piaţa internă, educaţie, cercetare, mediu, reţele transeuropene, sănătate, cultura, protecţia consumatorului etc. Tratatul prevede totuşi o procedură de conciliere.

De asemenea, Parlamentul European împarte cu Consiliul responsabilitatea privind adoptarea bugetului Uniunii. Parlamentul poate respinge propunerea de buget, lucru care s-a întâmplat deja de mai multe ori. În acest caz, întreaga procedură bugetară trebuie reîncepută. Comisia Europeană propune proiectul de buget, care este apoi dezbătut de Consiliu şi Parlament. Parlamentul şi-a folosit din plin puterile bugetare pentru a influenţa politicile Uniunii.

Parlamentul European este instituţia de control democratic al Uniunii. Acesta dispune de puterea de a demite Comisia prin adoptarea unei moţiuni de cenzură cu o majoritate de două treimi. De asemenea, supraveghează gestionarea politicilor UE prin întrebări orale şi scrise adresate Comisiei şi Consiliului. În final, preşedintele în exerciţiu al Consiliului European informează Parlamentul cu privire la deciziile luate de Consiliu.
http://www.europarl.europa.eu/

3. Comisia Europeană

Comisia este al treilea element al triunghiului instituţional care administrează şi conduce Uniunea Europeană. Membrii acesteia sunt numiţi pe o perioadă de cinci ani, de comun acord de către statele membre şi aprobaţi de Parlamentul European. Comisia este responsabilă în faţa Parlamentului, care îi poate cere, printr-o moţiune de cenzură, să demisioneze colectiv.

Din 2004, Comisia este formată din câte un comisar din fiecare stat membru. Comisia se bucură de o independenţă considerabilă în exercitarea atribuţiilor. Ea reprezintă interesul comun şi nu trebuie să primească instrucţiuni de la niciun guvern naţional. "Gardian al tratatelor", Comisia veghează la aplicarea regulamentelor şi a directivelor adoptate de Consiliu şi Parlament şi poate recurge la calea contencioasă în faţa Curţii de Justiţie în caz de neaplicare a dreptului comunitar. În calitate de instituţie executivă al Uniunii, Comisia pune în aplicare deciziile luate de Consiliu în domenii ca politica agricolă comună. Ea dispune de o putere mare în gestionarea politicilor comune, al caror buget îi este încredinţat: cercetare şi tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regională etc. Comisia este asistată de o administraţie formată din 36 de directii generale (DG-uri) şi servicii, care sunt repartizate în principal la Bruxelles şi Luxemburg.
http://ec.europa.eu/

ALTE INSTITUŢII ŞI ORGANISME

1. Curtea de Justiţie
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cu sediul la Luxemburg, este formată din câte un judecător din fiecare stat membru şi asistată de opt avocaţi generali. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani, care poate fi reînnoită. Independenţa le este garantată. Rolul Curţii de Justiţie este de a asigura respectarea legislaţiei europene, precum şi interpretarea corectă şi aplicarea tratatelor.

2. Curtea de Conturi
Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţată în 1975 şi este compusă din câte un membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă de şase ani de comun acord de către statele membre după consultarea Parlamentului European. Rolul său este de a verifica încasarea tuturor veniturilor, precum şi legalitatea şi regularitatea utilizării fondurilor, urmărind buna gestionare a bugetului Uniunii.

3. Comitetul Economic şi Social European
Consiliul şi Comisia consultă Comitetul Economic şi Social European (CESE) în luarea de decizii în anumite domenii politice. Acesta este alcatuit din reprezentanţi ai diferitelor grupuri de interes economic şi social ai societatii civile organizate, numiţi de Consiliu pe o perioadă de patru ani.

4. Comitetul Regiunilor
Comitetul Regiunilor (CR) a fost creat prin Tratatul privind Uniunea Europeană şi este format din reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale, numiţi de Consiliu pe o perioadă de patru ani la propunerea statelor membre. În temeiul tratatului, CR este consultat de Consiliu şi Comisie în probleme relevante privind regiunile respective, dar poate emite avize şi din proprie iniţiativă.

5. Banca Europeană de Investiţii
Banca Europeană de Investiţii (BEI), cu sediul la Luxemburg, acordă credite şi garanţii care sprijină regiunile mai puţin dezvoltate ale Uniunii şi competitivitatea întreprinderilor.

6. Banca Centrală Europeană
Banca Centrală Europeană (BCE), situată la Frankfurt, are responsabilitatea de a gestiona moneda euro şi politica monetară a Uniunii (a se vedea capitolul 7, "Uniunea Economică şi Monetară (UEM) şi euro").

(Sursa: Reprezentanţa Comisiei Europene în România)